Poate că mulţi şi-au dorit la vremea copilăriei să crească şi să devină aidoma eroilor din filme. Numai că odată "copţi" au realizat că un cowboy nu-şi leagănă doar pistoalele prin baruri, ci este mai adesea plin de balegă printre animale sau cât de penibil ar fi un Superman cu chiloţii îmbrăcaţi peste colanţi care ar putea zbura numai catapultat. Evident că trebuie să avem copilărie şi să visăm. Cam tot aşa visează şi unii care se lansează în politică şi evident, după ce se rup afişele, dezamăgirile apar fără îndoială. Ca pe facebook : Dă click aici să vezi …, dă like acolo să deschizi, mai deschide să urmărești și: TADAAAA! Felicitări! ți-ai tras virus proaspăt.
Campaniile electorale, gândite să dea speranţă maselor, să creadă că au puterea schimbării, sunt perioadele de lapte şi miere, în care candidaţii împrăştie promisiuni până la utopie că doar nu-i doare gura. Ba mi-a fost dat să văd şi panouri uriaşe afişate prin centru, pe care să-şi dea cine vrea cu părerea despre nevoi, dorinţe, tendinţe, strategii s.a.m.d. ce urmează să fie rezolvate prioritar de eroul în devenire. Promisiunile versus fapte nu bat niciodată şi tocmai pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte cu balega şi costumul de Superman. Se dezumflă mai toţi, ridică din umeri şi-o spun tot pe aia zgâriată deja: "n-ai cu cine bre.., n-ai cu ce". Şi uite aşa scade dramatic populaţia eroilor, evident în detrimentul comentatorilor care mai cred în Moş Crăciun, în Baubau sau în Zânul de la Bancă. Şi dacă tot vorbim de comentarii, vă invit să trecem în revistă promisiuni electorale vs fapte, aşa ca exerciţiu, nu de alta dar iar dă peste noi o campanie, cu oameni noi, la vremuri noi, cu eroi coafaţi şi costumaţi, cu portofelele pregătite pentru funcţii de mare răspundere.
H.Eroina
