O ședință de Consiliu Local, chiar și extraordinară, necesită ceva pregătiri, urgențe, materiale, documentări, trecând doar peste ordinea de zi și împrăștierea materialelor de ședință. Sărind peste risipa uriașă de hârtie și energie, datorată abilităților unor aleși care-și mai caută încă e-mailul pe sub bateria de la laptop,
trecând și peste experiența celor câteva ședințe fără cvorum, care i-au dat prefectului temă cu vedere la dizolvare, mă întreb ce poate determina gașca aleșilor să saboteze prin absență convocatorul edilului șef la extraordinara pregatită pentru luni 11 august? Evident că nu pot lua în calcul o majoritate plecată în vacanță și nici evenimente sau cataclisme ivite pe neașteptate, ci gândesc obișnuit deja la matrapazlâcuri, aidoma celor cusute cu ață de mărțișor in august, atât de lipite de voințele lor politice. Cine să fie vinovat că nu s-au mai reunit aleșii? Să fi fost oare șocul primit prin absorbția croșeului de dreaptă nouă? Coabitarea bicefală între trădători și diluați? Reformații se exclud, pentru că aștia-s nevinovați și încă mai jură pe roșu, cât despre partizanii alianței sparte – aceștia funcționează la cote de avarie și regim de teambuilding. Gargara înlocuirii demisiilor în alb cu jurați proaspeți nu ține și atunci, juridic sau economic, ordinea de zi nu transmite mare importanță și nici urgență, decât dacă reînvierea unor hotărâri mai vechi nu ar permite modificări, adăugiri sau precizări între coperțile închise ale unor procese sau hotărâri deja semnate. Nu îndrăznesc să mă gândesc nici la sentința referitoare la Biblioteca pierdută și nici pe departe la comisioanele apărătoarei hotărâte la 50.000 dar cu variabile după caz intre euro și leu sau prime de joc pâna la 15.000 euro. Cum fum fără foc nu iese, mă gândesc că degeaba nu s-o fi dorit ședință și poate aflăm și cine o fi tras frâna de mână.
ordinea ratată
