Doi puştani învăţau în aceeaşi bancă. Au fost aşezaţi aşa din cauza strategiei profesorului, pentru că unul era silitor şi cuminte, iar celălalt o haimana pe care nu de puţine ori l-a dat cu capul de tablă să-l potolească. Uneori soarta nu e dreaptă, viaţa bate filmul şi destinul copie telenovela iar peste ani, cel bun şi silitor ajunge un strungar meseriaş, căruia patronul îi vinde utilajul la fier vechi şi-l trimite în şomaj, iar haimanaua, minte, fură şi înşeală, se înscrie într-un partid de la conducerea căruia începe să ne expună lecţii de moralitate şi viaţa. Uneori şomerul şi politicianul se mai întâlneau cu dom’ profesor, pe care politicianul nu-l mai saluta, privindu-l cu dispreţ. Legile ţării, nu cele ale firii sunt făcute de politicieni. Dacă soarta ar fi făcut ca silitorul să ajungă mai sus, probabil astăzi, nu ne-am fi pus întrebarea: “cum şi ce va gândi generaţia de mâine, educată de profesori grevişti, desconsideraţi şi sărăciţi sau cine sunt cei ce fac legile aşa”?.
cabinetul de cunoştinţe
