Mult a fost, puţin a mai rămas până când cocoţaţii de pe afişe şi bannere vor reveni cu picioarele pe pământ. Pentru o parte din ei revenirea nu va fi tocmai lină, şocul şi dezamăgirea fiind greu de suportat. Frazele “care dau bine la popor” învăţate pe de rost şi repetate precum Eliza Doolittle din filmul My Fair Lady îşi vor stinge ecoul, ploile vor spăla feţele “care promit” de pe afişe şi doar ici, colo câte un pix sau o brichetă va mai aminti de zbuciumul campaniei etectorale. Istoria ne-a învăţat că indiferent în ce au fost ambalate promisiunile din campanie rămân la consistenţa unui balon de săpun iar biruitorii campaniei pot eventuaI să-şi schimbe mersul, garderoba, maşina sau secretara dar nicidecum năravurile. Din campanie unii vor ieşi şifonaţi financiar iar alţii vor deveni navetişti la capitală cu imunitate şi acces direct la gaşca care scrie regulile jocului. Patru ani trec repede si evident că vor veni din nou, tot cu vorbe atent alese şi accent de atotcunoscători, cu aceleaşi promisiuni adaptate la cerinţele locale, etalându-şi cunoscuţii, relaţiile, prietenii, arătându-şi duşmanii cu degetul şi speculându-le nerealizările. Soarta. Câţi de patru ani trebuie să mai numărăm insă până când vom ajunge să votăm cu capul, sătui de votat cu inima, cu bocancii, cu sufletul şi cu toţi fardaţii şi mascaţii, deghizaţi în binefăcători naţionali şi salvatori de neam, fără de care apocalipsa ne-ar înghiţi inainte de termen. Câte braşoave la pachete 2+1 ca la Bonux trebuie să mai înghiţim până când vom pricepe cum să promovăm doar competenţa si responsabilitatea sancţionând indolenţa, prostia, tupeul, nesimţirea, lăcomia şi meschinăriile din spatele clasei politice actuale? Vom rămâne oare tributari îndoctrinaţilor perfuzaţi de partide şi aprigi susţinători ai candidaţilor urmăriţi şi cercetaţi penal, cu cazierul mai ciuruit decât o ţintă de antrenament? Chiar dacă europarlamentarii celorlalte ţări nu ştiu limba română şi-au dat seama de calitatea colegilor exportaţi de ţara noastră, de altfel singurii pentru care Louis Vuitton se bucură de mai mult succes decât Balzac, Dostoievsky, Byron ori Hemingway, ale căror texte ar fi avut valoare doar dacă aveau ca titlu “declaraţia de avere”. Parlamentul ? Nimic diferit de un Consiliu Local la scară mai mare şi atmosfera şedinţelor copiată în detaliu. Revenind la regulile jocului priviţi orchestra şi veţi înţelege cam ce fel de dansuri trebuie să cunoaşteţi iar dacă tonul face muzica sau ritmul e prea alert aduceţi-vă aminte că noi am angajat orchestra şi suntem singurii vinovaţi.
mi-aş votu’
