ÎNCĂ UN SCAUN GOL

[foogallery id=”1992″]

Așezat de obicei de-a dreapta altarului, în fiecare biserică ortodoxă din România, există un scaun patriarhal, un jilț sculptat, pe care stă fotografia patriarhului sau a episcopului locului. După datina și rânduiala ecleziastică, acesta poate fi ocupat de  Preafericitul , de Preasfințit sau de… REGE! Da, pentru că Regele este unsul lui Dumnezeu (Cartea a Treia a Regilor (Capitolul 1) din Vechiul Testament). Dintre cei patru regi ai României moderne, numai ultimul, Mihai I, a fost uns rege de către Biserica Ortodoxă Română. Ceremonialul încoronării primilor doi regi ai României, Carol I şi Ferdinand I, nu a inclus mirungerea, ci numai sfinţirea coroanelor, cei doi suverani nefiind de rit ortodox.

Păstrez în memorie întâlnirea mea cu Maiestatea Sa (nu „majestatea ta” cum l-a numit un vorbitor pe scările Catedralei rădăuțene),  unul dintre momentele cele mai emoționante din carieră. De-a lungul timpului am luat interviuri și am purtat discuții cu președinți de stat, premieri, miniștri, secretari, parlamentari, etc. Probabil a fost singura dată când am avut emoții, când m-am trezit în mulțime, în curte la Bogdana alături de Regele Mihai. După ce s-a închinat în necropola Mușatinilor a mers pe jos până la Catedrală. De pe scări a vorbit mulțimii. Pe Sorin Clipa îl tot sâcâiam întrebând dacă a „prins tot” și abia așteptam să ajung la montaj pentru că simţeam că va fi un „stop cadru rădăuţean” de excepție. Peste ani „urmașul”,  Duda a vizitat Primăria Rădăuți și pentru că am mediatizat evenimentul, adresa mea de mail a intrat în baza de date a Casei Regale, conectându-mă permanent la evenimentele familiei „cu sânge albastru”, însoțite mereu de invitaţii la dineuri, conferințe, întâlniri, etc. pe care evident nu le-am onorat din motive de kilometri, dar m-am făcut util când o școală din Rădăuți a decis să poarte un nume ce trebuia aprobat de Custodele Coroanei. Când marți se întâlnește cu ora 13 și ghinioanele își dau ghes mi-aduc aminte că în limba persană, „șah mat” înseamnă „regele e mort”. Paradoxal pe jilțul din Catedrală nu a stat niciun Patriarh, niciun Preasfințit și niciun Rege; și cred că nu va sta niciodată, pentru că ei, sau cei ca ei, nu stau, nu șed, nu au timp să șadă, decât atunci când se așază în veșnicie. Și mai cred, că aici în inima Bucovinei și a ortodoxiei se va auzi cel mai des: „ -Dumnezeu să-L odihnească!”