Cred că demult, în anii copilăriei am văzut această imagine pe zidul cazărmii din Rădăuţi. De atunci continuă să mă irite, cu atăt mai mult cu cât vremurile s-au schimbat, semnele au ruginit, dar zelul paznicilor a rămas neclintit. Vacanţa asta am hotărât să nu mai fiu sclavul aparatelor cărate după mine şi să folosesc eventual telefonul a cărui rezoluţie este suficientă. Nu mică mi-a fost surpriza cănd un vajnic păzitor al unui obiectiv turistic mi-a indicat ferm tăblia ruginită cu fotografiatul interzis. Lucrurile nu stau la fel peste tot, în alte ţări turistul fiind asociat cu fotograful pasionat, pentru care se crează locuri special amenajate, menite să-i ofere o perspectivă cât mai amplă.
În străinătate, toţi reprezentanţii presei sunt scutiţi de plata intrărilor la muzee sau expoziţii, ba chiar primesc pliante şi
explicaţii cu rugămintea de a publica orice despre chestiunea respectivă. Altfel de marketing şi publicitate, spre deosebire de la noi, unde biletul plătit îţi permite să priveşti şi să intuieşti atât cât te lasă imaginaţia sau explicaţiile vagi, şterse de ploi de pe nişte eventuale pancarte pentru că ghidul, dacă există este prea ocupat. De la Mormântul Sfânt şi până la marile muzee şi cetăţi fotografiezi cât vrei; fac excepţie doar locurile unde bliţul aparatelor poate declanşa sistemele de securitate sofisticate ce le-ar traduce ca luminile unei explozii. Am auzit, rareori însă, că aceeaşi lumină ar afecta uleiul unor picturi. La noi fotografiatul este interzis de parcă în fiecare turist zace un spion şcolit să ne fure obiectivele turistice pe bucăţi, poză cu poză. Cert este că turistul care vrea o fotografie cu Biserica Neagră din Braşov o poate cumpăra de la intrare, fără ca aceasta să conţină şi grupul de vizitatori lângă pancarta cu fotografiatul interzis, iar la Mănăstirile din Bucovina, poţi să-ţi foloseşti aparatul numai după ce ai achitat o taxă specială de fotografiere. “Mintea de pe urmă a românului ” din turism ar trebui să mute aceste pancarte lângă alte obiective de importanţă strategică şi secretă, pentru ca numai aşa turiştii să nu ne poată afla misterele şoselelor proaste, toaletelor încuiate sau insalubre, chelnerilor nespălaţi, mâncărurilor expirate, plajelor mizerabile, piscinelor infestate şi multe alte asemenea “obiective” demne de vizitat într-o ţară care la capitolul turism deţine doar potenţial.
image hunter
