Până în 1989 votul era siamez legat de unanimitate. După `89 l-am legat de răul cel mai mic, de pedeapsă, blam sau sancțiune, de generația de sacrificiu, de fraudă sau de manipulări, de prea puține secții de votare și de prea mulți analiști politici dar suficient cât să conteze pe o hartă, care să ne împartă neamul în proști și deștepți, manipulați și orientați , săraci și bogați. Pentru mulți dintre analiștii de bodegă perfuzați cu idei de partid, a avea o altă orientare politică este similar cu a fi anticrist, prost, dușman, trădător sau toate în același timp. Insul apolitic, dezamăgit, suprasaturat și îngrețoșat de rateurile puterilor prin rotație cu opozițiile este zugrăvit de analiștii de ocazie drept laș și fără atitudine civică. Analiștii de Facebook înfierează județe întregi despicând culorile votate, fără să se întrebe ce caută în urnă părerea celor rupți de realitatea noastră de peste 15 – 20 de ani, fără gând de întoarcere, ori mai grav a cetățenilor din Republica Moldova, ce se numesc români prin dubla cetățenie, folositoare doar pentru a muncii în UE. Moldovenii care vorbesc limba rusă și numesc româna – moldovenească sau românii care stâlcesc italiana, spaniola, engleza blamând țara din care au plecat și oamenii care au rămas acolo știu oare cât este PIB-ul României? Cât este cota unică de TVA? Cât este salariul minim sau impozitul pentru un apartament? Cât este datoria externă a României? rata șomajului? inflația? numărul de parlamentari sau pensia specială? NU! Cei mai mulți își comentează frustrările ascunși în spatele unei identități virtuale. Îmbătați de puterea ștampilei cred că stă în puterea lor să schimbe lumea și soarta, realizând ulterior că au fost doar biete marionete, în mâna unor păpușari doldora de interese. Pentru ei, ziua de după vot coincide cu ziua în care cu sforile în mână caută disperați un alt păpușar, pentru următorul circ. Circurile vin și pleacă lăsând în urmă clovnii zâmbind malițios din afișe și ecourile megafoane lor: „ Luuuuuume, luuuume!”
